luni, 11 iulie 2011

Time to solve all...

Cred ca stiti exact despre ce vorbesc. Sigur ati trait si voi macar o data in viata asa ceva. Momentul acela in care parca esti suspendat in timp, in care plutesti prin viata ta, si nu mai traiesti, deoarece nu stii cum sa traiesti in absenta lui/ei. Si nu vrei nici sa inveti. Refuzi sa accepti ca altcineva ar putea fi potrivit pentru tine, iti petreci timpul analizand fiecare detaliu al vietii voastre comune, cauti vinovati in tine, in el, in voi, in ceilalti, incerci sa rezisti si sa depasesti in acelasi timp furia de a fi esuat, frica de a fi singura, dorinta de a te intoarce unde ai gasit fericirea, iar viata ta se invarte intr-un cerc. La urma urmei, nu este o viata, ci o suita de actiuni pe care le bifezi mecanic: trezit dimineata, mers la job, interactionat fara sa te implici, intors acasa. Ai arunca cu toate la gunoi pentru un sarut familiar. Iar presiunea celor din jur este cu atat mai enervanta cu cat stii ca iti vor binele. Toata ziua este marcata de aceasta distanta in care te scufunzi in cautarea unui loc familiar unde durerea sa se simta cat mai intens.

Pentru ca oamenii stiu sa raneasca. Si cel mai bine isi fac rau lor insisi. Nimeni nu ne face mai mult rau ca cel pe care ni-l facem singuri. Si cerem de la noi imposibilul cu un masochism feroce.

Ce faci - concret - dupa ce povestea voastra s-a incheiat, iar tu suferi? Iti dai timp sa suferi. Timp sa te ierti daca ai gresit. Timp sa-ti ceri iertare daca tu ai stricat lucrurile. Timp sa il ierti, daca lucrurile nu au mai functionat din cauza lui. Aloci timp suficient unei analize corecte a situatiei, inchei povestile neterminate si apoi, dupa ce simti ca ranile incep sa se vindece, lucrurile vor veni de la sine. Dar nu fara vointa ta. Ca sa supravietuiesti unei despartiri dureroase, trebuie sa iti acorzi o noua sansa. Toti avem dreptul la o a doua sansa, iar in iubire, aceasta regula este cea mai importanta. Nu trai in trecut, pentru ca fara viitor, nu ar exista niciodata prezentul. Iar prezentul e tot ce conteaza.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu